Unul din titlurile săptămînii suna astfel, „liderul socialiştilor ameninţa actuala guvernare că va organiza, începînd cu săptămîna viitoare, proteste masive în toate raioanele ţării, dacă agricultorii nu vor primi subvenţiile promise de la stat”.

Excluzînd conotaţia politică a mesajului, subscriu că Igor Dodon avea dreptate pe unele segmente a problemei şi anume: guvernarea a promis multe, dar nu a realizat nimic. Pardon, au copt o placintă cu măr şi au exportat cîteva tone de mere într-un market de peste Prut. După care Iurie Leancă şi nu doar au uitat de existenţa problemei respective.

Dar să trecem la perfiditatea moldovenilor
Ţinînd cont de anumite teze şi cunoscînd oarecum cum stau lucrurile la moldoveni, rămîn la ideea că în aplicarea acestui emborgou mai întîi de toate s-a luat în consideraţie calitatea proastă a produselor autohtone, ulterior factorul politic.

Pentru ami argumenta poziţia voi aduce doar cîteva exemple cunoscute mai mult oamenilor de la sate. Pînă a creşte fructul propriu-zis, proprietarii livezilor, viilor, etc, aplică zeci de kg de pisticide. Printre care: substanţe pentru creşterea fructului, substanţe pentru potejarea fructului de dăunători, substanţe pentru ai oferi fructului luciul necesar, substanţe pentru ai oferi fructului dulceaţa necesară, substanţe pentru al coace timp de o noapte, etc.

În final obţinem ce? Binenţeles ceea ce vedeam pe rafturile de la piaţă. Două mere într-un kg , prune 10 şi struguri de 1,5 kg bucata, etc. Ulterior, ne mirăm cu toţi: vai ce roadă bogată şi frumoasă am obţinut anul acesta, deşi a fost secetă! Şi ne minţim permanent cu calitatea înaltă a produselor ce la consumăm, fără a lua în consideraţie cît de nocive sunt pentru sănătatea noastră.

Am zis mai sus că principal factor al embargoului a fost totuşi calitatea. În contextul dat, citisem recent o ştire, potrivit căreia produsele lactate moldoveneşti au luat premiul mare în Rusia. http://www.noi.md/md/news_id/49137 Ceea ce demontrează că calitatea nu are frontiere şi nici bariere de ordin politic, şi invers.

Dacă exista calitatea nu intervenea embargoul, iar dacă intervenea şi embargoul ne preluau europenii. În cazul în care nimic din astea nu există, nu există nici cooperare cu structurile de vîrf a ţării.

Oricum, după firea moldoveanului e mai bine să „stucheşti” la stînga şi la dreapta decît să cauţi ieşirea din încurcătură. Aici nu mă refer la toţi, deoarece sunt şi din cei deştepţi pentru care timpul şi embargoul au fost pretextele necesare în extinderea pieţelor de desfacre pentru produsele eco. Au recunoscut-o chiar ei în cadrul mai multor reportaje difuzate, în care menţionau că exportă atît în ţările din CSI cît şi în cele europene.