Recent, Primăria mun. Chișinău a lansat ideea construcției unei parcări subterane în Piața Marii Adunări Naționale. Ideea nu este rea. Dar cât de real este acest proiect?

Analiza proiectului propus ne demonstrează că acesta este încă crud și hilar. Mai mult, există numeroase capcane, care pot transforma acest proiect în cel mai mare dezastru urbanistic din istoria post-sovietică a Chişinăului. Și dacă peste 2 ani, la 27 august 2016, atunci când vom serba 25 de ani de la proclamarea independeție, PMAN va arăta ca un șantier – dolgostroi, devenit o groapă mare de gunoi, o națiune întreagă va blestema Primăria și Consiliul Municipal Chișinău pentru acest proiect politic, demarat în grabă și cu ”ochii închiși”.

Explic de ce.

Costurile construcţiei unei parcări subterane în PMAN (550-600 locuri) se estimează la cel puţin 12 mln euro (20,7 mii euro/loc de parcare). Municipalitatea nu are aceşti bani. Respectiv, Primăria și-a propus să realizeze proiectul prin parteneriat public-privat (PPP). Adică să dea în chirie terenul PMAN unei firme private pe o durată de 50 de ani, cu condiția că această firmă va construi o parcare subterană. Încă nici un investitor serios nu a abordat Primăria Chișinău în această privință, dar autoritățile spun că vor depune eforturi pentru a găsi vreo unul.

Până acum în Chișinău au mai fost inițiate alte 3 proiecte similare de PPP: reconstrucția Stadionului Republican, reconstrucția Circului, și construcția Uzinei de Ardere a Deșeurilor din Chișinău. Experienţa este tristă și ne demonstrează că proiectele de PPP trebuie pregătite foarte bine, cu calcule precise şi argumente – beton, altminteri se soldează cu eşecuri răsunătoare.

Sunt foarte multe argumente care arată că acest proiect, așa cum este el acum, este foarte riscant, și nu poate avea altă finalizare, decât un DOLGOSTROI transformat în groapă de gunoi. Eu voi enunța doar câteva din ele:

1. Mecanismul ales este unul total greșit. Se propune arendarea în beneficul unei firme private a PMAN pentru jumătate de secol. Iar selectarea agentului economic urmează a fi realizată în baza unui Regulament vechi și depășit. Acest regulament nu impune nici un criteriu de selecție bazat pe capacitatea financiară, experiența în domeniu, experiza profesională, sau reputația participanţilor pentru realizarea unor asemenea proiecte. Practic, orice persoană fizică sau juridică poate câştiga acest proiect. Inclusiv, invetitori-şarlatani care ştiu să câştige un proiect nu pentru a-l realiza, ci pentru a-l revinde terţilor sau (şi mai grav) pentru a hărţui prin judecăţi nepregătirea tehnică a proiectului şi mulgerea Primăriei de milioane de euro. Însăşi, arenda pentru 50 de ani a PMAN nu este cea mai reuşită idee.

2. Proiectul nu este rentabil din punct de vedere economic. Pentru a atrage un invetitor strategic, Chişinăul trebuie să demonstreze că proiectul este rentabil. Studiul de fezabilitate elaborat la comanda Primăriei demonstrează că pentru a asigura un minim de profitabilitate, investitorul ar trebui să opereze cu un tarif de minim 30 lei/oră, iar gradul de ocupare va trebuie să depăşească 80% (inclusiv noaptea și în weekend). Credeţi că un businessman serios va crede că chişinăuienii sunt gata să utilizeze parcarea din PMAN la aceste tarife? Cu ce argumente îl vom convinge că funcţionarii din Guvern şi Primărie (targhetaţi în special de acest proiect) sunt gata să achite 240 lei pentru parcarea propriilor automobile pe durata celor 8 ore de muncă? Şi ce răspuns să-i dăm investitorului când ne va întreba despre numărul doritorilor de a-şi parca automobilul pe noapte la un tarif de 100 lei/noapte (tarif minim)? Nu ştiu cum vom argumenta noi fezabilitatea proiectului atunci când investitorul ne va informa că parcarea subterană din Piaţa Universităţii din Bucureşti (deserveşte centrul istoric pietonal cu sutele de restaurante şi cafenele) este utilizată în proporţie de maxim 60-75% din capacitate în condiţiile unor taxe de maxim 3 RON/oră (12 lei moldoveneşti). Respectiv, proiectul nu prezintă interes pentru investitori serioși și poate atrage doar șarlatani și aventurieri invetiționali.

3. Proiectul este pregătit superficial. Nu avem clarităţi în privinţa reţelelor inginerești subterane. Sub PMAN avem importante noduri de reţele de telefonie fixă, apeduct, ș.a. Nu există nici măcar estimări generale despre soluţiile de reamplasare a acestora, termenele şi costurile necesare. Problema este foarte serioasă. Spre exemplu, din cauza costurilor economice ridicate de reamplasare a reţelelor, Primăria or. Moscova a refuzat pe ultima sută de metri implementarea proiectului (deja pregătit şi autorizat) de costrucţie a parcării subterane în renumita Piaţă Lubyanka din centrul capitalei ruse. Un alt exemplu: pentru că studiul de fezabilitate a conţinut erori în ceea ce priveşte reţelele subterane, Primăria mun. Cluj Napoca din România a fost dată în judecată şi a fost obligată recent să plătească despăgubiri de 5 mln RON ($1,5 mln) de firma portugeză care construieşte o parcare subterană în Piaţa Mihai Viteazul din oraş. Astfel, Primăria Cluj riscă să rămână cu o groapă mare în centru şi încă despăgubiri de milioane plătite. Studiul de Fezabiliate elaborat de Primăria Chişinău nici măcar superficial nu examinează capitolul reţelelor subterane în PMAN. Cea mai mică problemă de acest fel şi investitorul va avea dreptul să ceară despăgubiri de milioane de euro de la Consiliul Municipal Chişinău şi tergiversări nelimitate în realizarea proiectului.

4. Nu există clarităţi în privinţa termenilor posibile de construcţie. Luând în consideraţie că acest şantier practic va ”paraliza” fluxurile de transport în centru, perioada de construcţie este de o mportanţă majoră. PMAN este terenul adiacent fostului complex (demolat) al Mitropoliei (se afla pe locul actualei Case a Guvernului). La o adâncime de câţiva metri avem un ţesut întreg de catacombe şi construcţii de patrimoniu arheologic major. Or, conform legislaţiei în vigoare, cercetarea arheologică temeinică este obligatorie. Aceste cercetări vor dura în timp şi vor implica costuri serioase. Cât va costa? Cine le va achita? Cât va dura? Iar în cazul depistării inclusiv a unor vestigii medievale sau rămăşiţe de dinozauri (similar şantierului de la Valea Morilor), proiectul se va întinde pentru o altă perioadă nedeterminată, provocând costuri majorate. Aceste evaluări obligatorii lipsesc din Studiul de Fezabiliate propus pentru a fundamenta acest proiect.

5. De ce să începem experienţa oraşului cu parcări subterane anume din PMAN? De ce în cea mai dificilă şi complicată locaţie să începem să învăţăm să facem ceva ce nu am mai făcut până acum? Mai ales că, conform studiilor de specialitate, problemele majore în privinţa parcării din centru se înregistrează nu în zona PMAN dar în partea estică a bd. Ştefan cel Mare. Ar fi, poate, cazul să evaluăm dacă nu ar fi mai fezabil din punct de veder tehnic şi economic construcţia de parcări subterane în Piaţa Negruzzi (Grand Hall, Atrium, Piaţa Agricolă, Cosmos) sau împreună cu proiectul de reconstrucţie a Pieţii Centrale (este posibilă o parcare subterană în Piaţa Centrală de peste 2500 locuri)? Sau de ce nu în spatele Casei Guvernului?

Există multe capcane, care pot transforma ideea parcării subterane din PMAN în cel mai dezastruos proiect urbanistic din istoria post-sovietică a Chişinăului. Cu un Studiu de Fezabilitate superficial, proiectul nu prezintă interes pentru investitori serioşi. Însă este foarte atractiv pentru investitori-şarlatani. Aceştea pot lesne câştiga arenda terenului PMAN. Ulterior, aceştea vor avea dreptul să ”îngheţe” şantierul şi să demareze procese judiciare catastrofale pentru Primăria Chişinău, datorită majorării costurior şi termenilor de realizare a proiectului (din cauza neelucidării precise a reţelelor inginereşti subterane, cercetărilor arheologice neplanificate, etc.).

Totodată, discuţiile despre acest proiect prematur, ne-a ”furat” atenţia de al o adevărată urgenţă în ceea ce priveşte PMAN. În câteva luni, cu finanțarea BERD, demarează lucrările de modernizare capitală a bulevarului Ştefan cel Mare (înnoirea totală atât a asfaltului, cât şi a bordurelor, trotuarelor şi pilonilor de iluminat, amenarea parcărilor lateriale cu plată şi apdatarea sistemului de semaforizare). Este absolut firesc ca acest proiect să includă şi reconstrucţia capitală a Pieţii Marii Adunări Naţionale: pavaj de granit, iluminat nocturn modern, forme arhitecturale mici corespunzătoare. De notat că PMAN şi-a schimbat doar denumirea la începutul anilor 90, iar din punct de vedere urbanistic continuă să fie Piaţa Victoriei: o porţiune lărgită de drum construită după normativele sovietice pentru a găzdui parade militare şi defileuri de tip comunist-leninist. În civlilizaţia europeană construcţia principaleor pieţe civice se bazează pe alte principii.

Ar fi ideal ca în 2016 să sărbătorim aniversarea de 25 de ani ai independenţei Republicii Moldova şi 580 ani de la fondarea Chişinăului nu în jurul unui dolgostroi ”îngheţat” şi transformat într-o mare ”groapă de gunoi”, dar pe o piaţă modernizată și reconstruită în stil european.