S-au scurs 6 ani ca 6 minute de la evenimentele din 7 aprilie 2009, despre care ne amintim cu toții doar pe rețelele de socializare. Și mai puțin să dăm un telefon sau să monitorizăm cum s-a schimbat viața celor schilodiți atunci în comisariatele din Chișinău. Îmi amintesc și-acum de colegii facultății din care făceam parte și eu.O parte din ei i-am văzut în lista primelor jertfe ale acelor evenimete, pe alții spre marele lor noroc au trecut pe neobservate. http://unimedia.info/stiri/-10465.html Însă cu toții poartă amprenta 7 aprilie 2009.

Cu toții recunosc că ambiițiile au fost mari, însă schimbările dezamăgesc continuu. Este și cazul acestui reportaj realizat la 4 ani de la evenimetele de atunci, în care 2 dintre tinerii prezenți în Piața Marii Adunări Naționale își expun indignarea. http://protv.md/stiri/social/acum-4-ani-luptau-pentru-schimbare-si-adevar-a-meritat-oare-cum---129540.html După 6 ani regretele lor cred că sunt mult mai profunde.

La rîndul meu, regret că marea majoritate își amintesc despre acele evenimente doar prin prisma regretatului Valeriu Boboc. Nu și de ceilalți participanți maltratați, schilodiți pe viață, distruși moral datorită înfernului prin care au trecut în comisariatele din Chișinău.

Regret enorm că pentru toți se găsesc resurse financiare, medalii, ordine, dar nu și pentru cei care au luptat cu adevărat.  Datorită acestor tineri s-a produs schimbarea. Tocmai pentru asta , după 6 ani, e cazul ca Lupu, Filat , Ghimpu să se întoarcă cu recunoștință către acei tineri, să le mulțumească și să-i susțină în tot ceea ce fac. Nu doar prin declarații pe facebook https://www.facebook.com/VladFilatUE , dar și prin contribuții reale.

Și mai mult regret faptul că cei vinovați de declanșarea acelor evenimente  mai sunt astăzi la guvernare.  Deși au trecut 6 ani, așa și n-am învățat nimic. Mă tem că vor mai trece 20 și tot la stadia de acum vom fi, nimic mai mult.

https://www.youtube.com/watch?v=TNTgFsQcMDo#t=66

Regret...