În clipele acelea m-am simțit glorioasă, demnă de rădăcinile mele, mândră de neamul meu. Dacă ar face la fel și alți bunei precum a procedat bunelul meu, poporul nostru ar mai avea șanse la supraviețuire, la conștiință națională și la acel viitor luminos pe care îl visează pentru nepoții lor.
,,Ei, dragul nenii, dar ce văzut-am noi, frumos și bine la viața noastră, foamete, război, durere, moarte, muncă silnică și granițe închise. Dar ne-a dat Dumnezeu sănătate să ajungem și să o mai vedem și pe asta. Tare, mă rog să o mai întind încă vre-o câțiva ani, s-o văd cum înflorește Moldovioara noastră, acum când suntem mai aproape de Europa, să știu că n-am trăit și muncit degeaba. Dar ce dragul nenii, crezi că înainte nu erau hoți și bandiți, care parazitau pe spatele nostru, și care umblau numai cu ,,stukănitul”? Nu era așa multă presă și televiziuni libere (care se mănâncă între dânsele) să-i arate. Și puterea era concentrată în mâinile unui singur partid, dar amu avem ce avem. Bre, dacă aș putea strânge toți moșnegii ca mine laolaltă, să le aduc eu aminte prin ce vremuri grele am trecut și să nu trădeze țara asta pentru niște mancurți cumpărați de ruși, care ne-a ținut țara în captivitate atâta timp. Nu degeaba au murit atâția oameni, ca noi să ne vindem pentru 2 kile de orez și o sută de grame, ceara mă-sii eu.”
Păcat că bunelul la vremea lui nu a făcut politică, o putere de convingere mai mare nu am văzut. Și dacă întreaga noastră societate ar avea cât de cât un pic de demnitate națională, ipocriții, fățarnicii, corupții și demagogii care promovează valori false nu ar mai avea loc la cârma țărișoarei noastre.
