22 мая 2014 г., 15:40

Povestea mincinosului Voronin...

pisoi în labele rusiei

Motanul Voronin stă tolănit în grădiniţa politică a Republicii Moldova. E atât de plăcut să inspiri aerul parfumat, să fii mângâiat de razele primăvăratice ale soarelui, mai ales după ce ai petrecut o perioadă lungă şi friguroasă departe de putere, stând în compania şoarecilor din pod. Motanul Voronin s-a cam săturat să vâneze soricei. În grădina politică se adună vrăbiuţele şi e cea mai bună ocazie să se înfrupte cu cărniţă dulce de păsărică. Atâta doar că vrăbiuţele nu sunt chiar atât de descreierate. Nu e uşor să pui gheara pe ele. Cenuşiile chiar dacă nu strălucesc de prea multă minte - au aripi.

Poveşti de Emilia Plugaru - Mincinosul

- Şi de ce, mă rog, astea trebuie să aibă aripi, să zboare unde vor, chiar şi peste hotare, iar dânsul - nu? Se tot opune şi încearcă diferite şiretlicuri pentru a le ademeni înplasă sau în gheare. Voronin e revoltat. Dar nu are ce face. Meaună întruna pe sub ferestre, la porţi şi pe sub garduri. Un fel de nuntă a motanilor în primăvară. Aşteptă momentul când vreo delicioasă micuţă cu pene îşi va pierde frica şi se va băga după semincioare chiar sub botul său. Şi atunci... Nici o aripă nu o va ajuta. Căci reacţia lui e de invidiat. Ani la rând a tot mâncat multe vrăbiuţe, iar dacă şi nu le mânca, neapărat le rupea aripile ca să nu poată zbura... Iar stomacul mereu îi cere delicii. Vrăbiuţele însă nu se grăbesc să fie jumulite, de aceea bietul motan înghite în sec, închide ochii, din când în când îi deschide şi priveşte cu invidie la fluturaşii ce roiesc in jur.

- Ia nu vă mai fandosiţi atât cu aripioarele voastre! le strigă Voronin. Credeţi că doar voi puteţi zbura în Europa? Ba bine că nu. Ca să zbori nu e neapărat nevoie să ai aripioare şi regim fără vize. Eu în fiecare noapte, îşi umflă pieptul motanul Voronin, îmi fac avânt şi cât ai clipi ajung până în Europa. De-aţi şti cât de frumos e acolo... Europa, dragii mei, nu e un balon strălucitor pe care îl vedem de aici, din Moldova. O vedem aşa fiindcă e democratică, liberă, o justiţie pentru popor, însă de fapt Europa e altfel...

- Cum e? Cum e? se îmbulzesc fluturaşii spre el. Hai, povesteşte! E atât de interesant!

- Păi... zice Voronin şi se opreşte, căci de fapt idee nu are cum o fi acolo, în Europa, ba chiar nici în partea răsăriteană nu prea cunoaşte cum e, fiindcă ea, uniunea vamală, nici nu există. Acuşi vă povestesc... Trebuie doar să mă concentrez... Am emoţii. Vă ziceam, continuă motanul simţind că născocirile îi curg din gură precum laptele din ulcică.

- Eh, oftează el, ce păcat că în Europa nu trăiesc prietenii mei şoriceii, proşti, credibili şi fricoşi,  altfel nu m-aş m-ai întoarce acasă, în Moldova... ce flori, ce iarbă... Parcă astea pe care le admiraţi voi aici sunt flori? Spini, buruieni - în comparaţie cu acelea. Câtă frumuseţe... Peste tot e atât de curat... Când plouă - stropii de apă sunt calzi, iar cerul rămâne la fel de senin. Şi principalul, în Europa nu există fărădelegi, corupţie şi comunism. Întotdeauna e comfortabil, dar niciodată nu e zăpuşeală. Undeva în Europa mi-am construit un palat cu totul şi cu totul deosebit, din banii câştigaţi "cinstit". Să-ţi construieşti palat în Europa e o nimică toată. E îndeajuns să ai milioane furate şi cât ai clipi palatul e gata. Eu şi cu pisicuţa mea ne lăfăim în odăile mari, dormim pe saltele din puf şi puful nu e, doamne fereşte, din pene de păsărele, căci acolo păsărelele sunt la mare cinste, mai ceva ca motăneii.

- Dar fluturaşi creduli ca mine în Europa sunt? îi întrerupe povestea un fluture. Voronin vrea să-i răspundă, însă în loc de răspuns scoate un miorlăit prelung, îşi înghite cu plăcere saliva, îşi întinde lăbuţa căci chiar în faţă observă o vrăbiuţă ce-l priveşte cu ochii plini de consideraţie.

- Dar fluturaşi atât de frumoşi ca mine sunt? întreabă iarăşi fluturele băgăcios şi se aşează înaintea vrăbiuţei, o atinge cu aripa, vrăbiuţa speriată se fereşte apoi îşi ia zborul.

- Miauuu! urlă disperat motanul. Nicăieri pe lume nu există asemenea monştri de fluturi! Uită-te cât eşti de urât! Ce să caute unul ca tine în Europa!? Există fluturi, desigur că da! Căci fără de fluturi nu ar fi nici flori, se linişteşte Voronin şi iarăşi porneşte pălăvrăgeala turnând verzi şi uscate.

- Râurile şi izvoarele de pe lună sunt din lapte curat, uite-aşa, curge laptele, du-te şi bea cât încape în tine. Uneori, când mă plictisesc de palatul meu de cleştar, îmi construiesc o căsuţă simplă din unt şi smântână. Încet, încet, toată noaptea ling smântâna şi untul, mă trezesc cu cerul liber deasupra capului, mă întristez, mi se face dor de şoricei, dar cel mai tare mă păleşte dorul de vrăbiuţe şi... mă întorc acasă. Da! Da! Poate nu mă credeţi? zice Voronin cu atâta suflet încât e cu neputinţă să nu-l crezi. Mai ales datorită vrăbiuţelor mă întorc acasă, continuă să minciunească el. Are şi Europa vrăbiuţe. Dar cum să le compari cu ale noastre? Cum?

- Vai, zice un fluturaş alb cu picăţele roşii, mi-aş da viaţa să mă aflu în Europa. Ia-mă cu tine. Vreau sa văd florile de acolo...

- Cu cea mai mare plăcere, răspunde Voronin, însă... Florile din Europa nu ar dori să te vadă, căci ele sunt deprinse doar cu fluturaşii lor. Orişice insectă străină o înghit imediat, apoi o scuipă. De ce ar trebui să te prăpădeşti pe aiurea, când ai de trăit o viaţă frumoasă aici? În schimb Europa chiar noaptea trecută m-a rugat să revin însoţit de vreo vrăbiuţă. Le-aş duce pe toate în spaţiu, sărmanele merită mult mai mult decât le oferă Moldova. Dar nu e posibil. Pe spatele meu încape una singură, cel mult două, zâmbeşte Voronin şi spre bucuria lui o observă iarăşi pe micuţa vrăbiuţă apropiindu-se.

Aş vrea să fiu prima vrăbiuţă moldoveană ce vizitează Europa, şopteşte ea cu timiditate. Mama şi bunica îmi tot zic că eşti rău, fioros, că trebuie să mă ţin cât mai departe, însă... nu le cred. Eşti atât de bun, atât de simpatic, sunt gata să merg oriunde cu tine.

Albinuţele ce roiesc printre floricele nu au timp de taclale, trag totuşi cu urechea la ce se vorbeşte.

- Motanul ăsta de Voronin e un mincinos, se conving ele, dar îl lasă în pace atâta timp cât nimeni nu are de suferit. Acum însă miroase a rău. Voronin e pregătit să atace. Întinde laba şi... Vai!!! O prinde pe mica vrăbiuţă, cască o gură cât o şură şi hop... primeşte în bot o duzină de ace.

pisica ce a mâncat o ... vrăbiuţă

- Aoleu! aleargă Voronin spre o băltoacă de apă ca să-şi potolească durerea. Nenorocite veninoase! ţipă el, căci ştie, timp de o săptămână nu va putea deschide botul nici să bea, nici să mănânce, nici să miaune. Deci prea curând nu poate fi vorba de cărniţă proaspătă de păsărică.

Voronin are stomacul lipit de spinare. Îi e o foame de moare. Stă într-un tufiş şi visează putere, fotoliu de Preşedinte, majoritate parlamentară etc... râuri, izvoare de lapte. La vrăbiuţe nu îndrăzneşte să se gândească. Cu greu îşi dă seama că este chemat:

- Vladimire..., îi spune cineva pe nume. Sunt eu, vrăbiuţa. Ti-am adus un ulcioraş cu lapte, bea! Trebuie să te întremezi, altfel nu vom putea zbura până în Europa. Şi încă ceva, adaugă ghemuleţul cu pene, ţi-am pregătit nişte bomboane. Li se zice lapte de pasăre. Mănâncă, îţi vor da puteri, plus că sunt foarte gustoase.

- Mda, se bucură motănoiul în timp ce gustă din minunatele dulciuri. E clar... Peste câteva zile fălcile-i vor fi în stare să rugume orice. Nu-şi bagă lăbuţa în foc pentru toate vrăbiile, dar aceasta precis că nu are pic de minte...

Voronin stă în cumpănă. Totuşi e atât de blândă şi de bună la inimă... Uneori chiar şi lui îi vine să strige: Sărmană vrăbiuţă! Nu mai fi atât de naivă, atât de prostuţă!

 

Inspirată din povestea Emiliei Plugaru "Mincinosul"...

 

Se face impresia că acest Voronin chiar e dus niţel cu pluta. Deja nu mai înţelege ce declară. Ba că se duce în Uniunea vamală inexistentă, ba că va denunţa Acordul după alegerile parlamentare, ba că el a fost cel ce a iniţiat asocierea cu Uniunea Europeană, acuma şi mai interesant - „Cum să aderăm la ceea ce nu există? Moldova trebuie să fie acolo unde este interesul ei. Trebuie să fim neutri. Trebuie să fim prieteni cu toţi. Eu nu zic să fim ca viţelul blând care suge de la două vaci. Dar trebuie să avem relaţii şi cu partenerii noştri strategici – Federaţia Rusă, Kazahstan”.

images

... Ce ţine de poveste... Sper că aţi înţeles cine sunt VRĂBIUŢELE, FLUTURAŞII şi evident ALBINUŢELE... prezentarea motanului este de prisos...

Ещё от автора Veaceslav Burlac


Комментарии


user profile image
luka
22 мая 2014 г., 17:07

PROSTOLOJII BURLACESTI /


2 mb
This page was created in 0.137 seconds