Istoria presei demonstrează că ziarele şi variantele moderne ale ei au tins dintotdeauna să servească intereselor egoiste ale stăpînilor care le plăteau, afişînd în acelaşi timp imaginea unei prese, care acţionează în serviciul consumatorilor de ştiri.
În Republica Moldova problemele majore în audiovizualul moldovenesc au început prin anul 1997, atunci cînd la Chişnău a fost lansat postul de televiziune privat NIT Tv (Noile idei televizate) cu emisie aproape exclusivă in limba rusă și apropiat de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, care a reuşit pană în anul 2005 să obțină de la Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) frecvenţe de emisie prin eter, astfel încât, să fie recepționat liber şi gratuit pe aproape întreg teritoriul republicii.

Ulterior, Vladimir Voronin din dorinţa de a deţine controlul total al instuţiilor mass- media a instituit un regim de dictatură totală, prin anihilarea surselor mediatice şi reducerea numărului de jurnalişti.

În contextul dat, anul 2004 a dat startul acaparărilor ilicite de mass-media de către PCRM într-o perioadă relativ restrînsă de timp. Pe fundalul mimării noilor reforme de la postul public, aproximativ 500 de jurnlaști s-au revoltat creînd un comitet de grevă împotriva cenzurii impuse de către autoritățile comuniste. Jurnaliștii îşi motivau deciziile prin faptul că cenzura era impusă fără drept de replică de către înalți demnitari de stat, oral sau la telefon. Indicațiile acestora erau transmise reporterilor prin intermediul directorilor de programe. http://ijc.md/Publicatii/greva_tvm/8protest.pdf
Cîteva zile mai tîrziu radio Europa Lberă anunţa că polițiști îmbrăcați în civil au devastat locul de protest al jurnaliștilor, distrugând toate însemnele de protest, lucrurile personale și alimentele protestatarilor. http://www.europalibera.org/archive/news/20040807/445/445.html?id=1408778

Ulterior fiind mimată reformarea Teleradio-Moldova prin reducerea de peste 28% a personalului calificat şi majorarea de la 7 la 18 numărul orelor de emisie pe zi la postul de televiziune Moldova 1, şi de la 18 la 24 de ore la Radio Moldova. Lucru imposibil de realizat susţineau experţii. http://www.bbc.co.uk/romanian/moldova/story/2007/10/071018_teleradio_moldova_todercan.shtml

Într-un interviu acordat postului de radio BBC, membrii consiliului de observatori ai Teleradio- Moldova, Veaceslav Ioniţă şi Igor Munteanu, criticau dur reforma institiuită de Valentin Todercan, motivînd că compania trecea printr-o criză profundă determinată de păstrarea în grila de emisie a unor programe perimate, perpetuînd materiale şi filme din epoca sovietică de proastă faimă, sub pretextul lipsei de resurse pentru achiziţionarea de produse cinefile, care ar creşte audienţa. http://www.bbc.co.uk/romanian/moldova/story/2007/10/071022_teleradio_critici.shtml. În ciuda tuturor criticilor, televiziunea și radioul național s-au transformat la scurt timp în instituții de propagandă ale regimului comunist.

În aceiaşi ordine de idei se înscriu şi evenimentele din anul 2006, atunci cînd radioul și televiziunea municipală Antena C și Euro Tv, ostile dictaturii lui Voronin, au fost scoase la vînzare de către Consiliul municipal Chișinău, cu votul comuniștilor și creștin-democraților. Protestele, grevele și demersurile oficiale ale jurnaliștilor au fost ignorate de către toate instanțele. Angajații Antena C au fost scoși cu forța din instituție, sub pretextul unei alarme false cu bombă. Ulterior după simularea unui proces de privatizare, Antena C a adoptat o politică editorială procomunistă, iar Euro TV a devenit portavocea PPCD, fapt confirmat ulterior de toate monitorizările naționale și internaționale.

Un an mai tîrziu, tot la comanda lui Vladimir Voronin, Societăţii Române de Televiziune i-a fost retrasă licenţa pentru retransmiterea TVR 1 în Republica Moldova. Frecvenţa a fost acordată postului de televiziune „2 Plus”, pe motivul neachitării unor facturi. Asta deşi fostul director al postului „2 Plus”, Răzvan Paveliu, recunoaşte că TVR 1 a fost lipsită ilegal de licenţă, prin acţiuni de tip raider, venind şi cu o serie de dovezi. Actualmente „2 Plus”, este deţinut de vicepreşedintele PDM, Vlad Plahotniuc.
În decembrie 2008 CCA, subordonat direct PCRM, anunţa că nu va prelungi automat licenţa ProTv Chişinău, invocând pretinse încălcări ale reglementărilor în domeniu legate de lipsa programelor de ştiri pentru persoanele cu deficienţe de auz, volumul de publicitate şi înlocuirea unui jurnal de ştiri realizat de ProTv Bucureşti.
Atunci ministrul de externe al României, Cristian Diaconescu, declara că suspendarea licenţei PRO Tv Chişinău "nu este un caz fericit" şi că o astfel de atitudine a autorităţilor din Republica Moldova nu este normală într-un stat cu aspiraţii europene. http://www.mediafax.ro/cultura-media/diaconescu-suspendarea-licentei-pro-tv-chisinau-nu-este-un-caz-fericit-4002588 Decizia fiind suspendată la puţin timp de autorităţile de la Chişinău sub presiunile oficialilor europeni.
Aceeaşi soartă a avut şi ziarul Timpul, care a fost lichidat după un lung proces de judecată intentat după ce relatase despre acțiunile de corupție cu achizițiile de automobile ale inalților demnitari. Autoarea investigației fiind bătută de un necunoscut în plină stradă, iar pentru aşi continua activitatea ziarul a fost nevoit să se inregistreze sub denumire “Timpul de dimineaţă”.
Sub pretextul dietatizării presei scrise, PCRM a reuşit să pună stăpînire şi pe ziarele Moldova Suverană și Nezavisimaia Moldova, transformîndu-le în ziare de propagandă. În contextual dat publicaţia Jurnal de Chişinău scria „Moldova Suverană” a rămas fără brănd. http://www.jc.md/moldova-suverana-a-ramas-fara-brand/ Ceea ce însemna de fapt că dintr-un ziar cu aspiraţii democratice s-a transformat peste noapte în bîta comunistă ce împărţea minciuni la stînga şi la dreapta.
Cert este faptul că actualmente aceleşi metode sunt aplicate de contraversatul om de afaceri Vlad Plahotniuc, care a reuşit să acapareze illicit toate posturile Tv, radio şi presa scrisă exact prin aceleaşi metode utilizate de PCRM, lipsindu-i pe comunişti fără 2 posturi Tv timp de un an.