15 aprilie 2013, 12:39

De ce Marin Russo, urmaşul marelui poet Alecu Russo, merită respectul si recunoştinţa noastră ?

Despre Marin Russo la Chişinău astazi se aude foarte puţin, şi asta e regretabil. Cu toţii ne reamintim de ideea creării unei comunitaţi a moldovenilor în România, o iniţiativă contestată de autorităţi, tratată drept ilegală şi anihilitată într-un final. Statul român, prin refuzul său de a permite înregistrarea comunităţii moldovenilor, trece cu vederea prevederile Constitutionale, inclusiv Carta Drepturilor Omului, ne mai vorbind despre faptul că odată ce s-ar fi constituit o asemenea comunitate, România era obligată să le ofere şi un loc în Parlament.

Armenii, romii, ucrainenii, ruşii lipoveni, au acces la procesele decizionale, fotolii rezervate de legea supremă, iar nouă moldovenilor, nu ne revine acest drept. Vezi doamne, toţi parlamentarii români ne reprezintă cu multă iscusinţă interesele. Această realitate are de fapt un iz politic şi ideologic, întrucît recunoaşterea comunităţii moldoveneşti, presupune involuntar şi recunoaşterea poporului moldovenesc.

Ceea ce şi-a dorit Marin Russo, nu era nimic altceva, decît să fie reprezentantul a unui număr de peste 200 mii de cetăţeni ai Republicii Moldova, aflaţi în Romania, să apere drepturilor şi interesele acestora. Însă reacţia bolnăvicioasă a autorităţilor de la Bucureşti nu merită a fi comentată. Din păcate nu ştiu de cît timp este nevoie pentru conştientizarea faptului că suntem fraţi, dar în acelaşi timp locuim în state diferite. Respectul reciproc este ceea ce trebuie să domine. Într-un final contează ideea şi iniţiativa. Devine impăosibil de crezut că în viitorul apropiat , Statul român îşi va schimba atitudinea, lăsînd în urmă interesele financiare şi planurile geopolitice .


În acest context este de apreciat curajul domnului Russo, un mare moldovean în suflet şi spirit, un caracter care cu siguranţă l-a moştenit de la marele scriitor Alecu Russo. Un intelectual care a facut parte din tabăra moldoveniştilor în perioada modernă, imediat ce noi moldovenii, am fost furaţi de bucureşteni. Am fost jefuiţi de-un nume, de istorie, de dreptul de a numi limba moldovenească.

Spun asta fară a aduce învinuiri şi acuzaţii la adresa cuiva. Aşa erau vremurile de atunci. Asta era o condiţie pentru a uni popoarele într-un stat, de a forma o structură centralizată, capabilă să opune rezistenţă pericolului venit din strainătate. Astăzi însă, cînd pretindem la societate liberă şi democrată, ar trebui sa privim lucrurile mai real. România trebuie să fie un stat puternic,unitar şi indivizibil.

Federaţia de Luptă Natională VOIEVOD , în mod tradiţional, i-a oferit copia sabiei lui Ştefan – cel – Mare şi Sfînt lui Marian Russo, un gest de recunoştinţă, destinat celor care contribuie la promovarea valorilor naţionale, un gest mic pentru un om cu suflet atît de mare.

De altfel, m-aş fi aşteptat ca reprezentanţii PCRM să-i ofere un titlu de stat, o distincţie în perioada în care aceştia formau guvernarea, sau măcar să nu uite de el, atît timp cît sunt în opoziţie.

Asta încă o dată demonstrează dezinteresul faţa de oamenii, care cu adevărat contribuie la dezvoltarea spiritului şi ideii moldoveneşti.

Eu sper ca într-o bună zi, impreună cu mai mulţi intelectuali cum este Marin Russo, să –i determinam pe unii să privească lucrurile un pic mai larg. Pentru ca noi moldovenii, nu prezentăm un pericol la adresa integrităţii nationale, nici măcar nu susţinem acele mişcări, care îşi doresc autonomie.

Vrem doar recunoştinţă şi respect, doar astfel putem deveni fraţi cu adevărat !!!




Mai multe de la Nicolai Pascaru


Comentarii

Nu sunt comentarii


2 mb
This page was created in 0.0379 seconds