Moldoveni am fost , moldoveni vom muri...

Pe la noi prin sat cum venea toamna, mai aproape de hram, gospodinele satului plecau la capitală ca să-și cumpere perdele noi pentru casa mare, ca nu cumva dacă le vine cineva în ospeție să vadă perdelele din anul trecut. Asta se petrecea nu din cauză că aveau prea mulți bani, ci din cauza că cumătra a schimbat perdeaua, vecina a făcut același lucru și ea ca să nu rămînă în urmă le urma exemplul. Adică ”rînza” nu-i permitea ca cineva să fie mai deosebit de altul. Unul fuge, altul neapărat trebuie să-l ajungă și să se străduie să-l întreacă. De fapt competiția este caracteristic ființei umane, numai că la noi a luat-o razna. În loc să ne întrecem cine mai bine are să învețe, cine v-a investi mai mulți bani în cunoștințele copiilor, cine se va strădui să ajute mai mulți nevoiași etc. Cu regret această maladie a fost preluată, mai bine zis educată și la liderii de partide, de Guvern, de Parlament și de țară. Ce vrem noi, din mîță ce iese șoarece prinde! Un popor cu maladia liderismului patologic a născut și lideri cu dereglări mentalitate și logica de gîndire atunci cînd pe prim plan este pus interesul lor propriu în raport cu interesul țării.

Ca să ne întoarcem puțin în istorie. Exact de această maladie au fost afectați și Adolf Hitler, Iosif Stalin, Kim Ir Sen, Mao Zedung, Sadaam Hisein, Muammar Gaddafi, Fidel Castro chiar și recent decedatul Hugo Chavez. Fiecare dintre ei aveau afecțiuni mentale la capitolul incontestabilitatea ca lider în echipă sau susținători. Cu cît mai departe ne întoarcem în istorie cu atît mai despoți sunt cei afectați de această boală. Putem să vedem că aceste personalități și-au impus anturajului lor o stare de lucruri unde părerea celor din jur nu mai conta. Fiecare declarație era primită drept semnal pentru acțiune a întregii echipe. Regretabil este acest fapt. Dar și mai tare trebuie să ne îngrijoreze că acest fenomen încearcă să se instaureze în politicul de la Chișinău.

Cine putea să reproșeze ceva liderului Partidului Comuniștilor de la Chișinău cu 4 ani în urmă? Fiecare declarație a lui Vladimir Voronin era preluată drept a unsprezecea poruncă din biblie și obligatorie pentru întreaga echipă guvernamentală. A trecut patru ani de la momentul cînd societatea civilă a crezut că următorii lideri politici vor elimina acest flagel al tiraniei politicului din țara noastră. Cu regret nu aici a fost să fie... Chipurile lideri de partide democratice dar au aceleași maniere de-a lui Vladimir Voronin. Poziția lui Filat în PLDM, Ghimpu în PL, în PD nu se simte acest lucru fiindcă acolo sunt mai mulți lideri, nu este pusă în discuție de altcineva. Așa a zis liderul, așa și moare. Un fel de: Vrei nu vrei, be Vasile aghiazmă! Dacă nu vă place, n-avem ce vă face, papuceii și-ați plecat!

Cu toții suntem martori al unor fenomene ”democratice” cu principii și valori chipurile europene. Actualii lideri politici se maschează cu - Responsabilitatea absolută a liderului de partid față de electorat, ignorînd spiritul responsabilității de echipă. Miroase a - Fuhrerism. Pe timpul sovietic era în vogă - Leninismul, pe timpul lui Stalin - Stalinismul, cine poate să-mi zică cum se numește într-o ”democrație inventată” liderismul politicienilor de la Chișinău - Ghimpism, Filatelism, Lupism, Voroninism?

Toți acești lider au fost educați de un regim. Fiecare din ei au condamnat cu vehemență cultul personalități. Dar de fapt nu-și pot închipui cum să treacă era lor și să nu-și impună poziția și personalitatea față de cei ce-i înconjoară. După un veac de la sfîrșitul erei țarismului, putem să constatăm faptul că el există sub altă formă, în altă societate și în altă țară. Cît de mult nu ar încerca acești lideri să ne demonstreze că ei aplică în partidul pe care îl conduc criterii democratice, noi observăm că deciziile luate de Consiliile Naționale a partidelor nu contravin intereselor liderului de partid cu totul că își pierde autoritatea chiar și în rîndul membrilor simpli, ne vorbind de eșaloanele de vîrf.

Sunt convins că cei care citesc aceste rînduri vor fi de acord cu cele expuse mai sus. Chiar și dacă fac parte din partidele pe care le conduc cei ”despoți” democratici enumerați, destul de bine își dau seama că în fața liderului lor el nu are nici o valoare, este o musculiță, pe care dacă își dorește ”cumirul” lor politic, îl aruncă peste bordul partidului fără să-i ceară părerea. Asta au simțit-o multe persoane chiar și din aceste partide. Nu am să mă dau cu părerea și analiza din ce cauză au plecat din partid unul sau altul. Nu voi căuta scuze în locul lor sau acuzațiile altora vis-a-vis de ”divorțul” cu partidul mamă, fiindcă liderul de partid niciodată nu va recunoaște că el este cel vinovat de plecarea fiecărui membru, de la cel mai simplu pînă la cele mai importante figuri din partid. ”Liderii națiunii” după cum se văd acești Președinți nicidecum nu va aduce bunăstare și stabilitate în formațiunea pe care o conduc. Ne dorința de a găsi compromisul în sînul partidului, în tratativele cu partenerii politici, pînă la urmă duc la imposibilitatea acestor persoane de a găsi compromisul pentru îmbunătățirea vieții poporului pe care îl reprezintă în puterile legislative și executive. Nimeni nu i-a dat de zestre unei persoane funcțiile de Președinte de țară, Președinte de Parlament, de Prim-ministru, Judecător etc. Fiecare individ trebuie să vină în serviciul poporului și nicidecum nu în servire proprie și subjugarea instituțiilor statului în interes personal. Nu discut de interes de partid, fiindcă sunt cunoscute și cazuri cînd interesele unor membri de partid au fost puse mai jos decît interesele economice a demnitarului de care depindea rezolvarea problemei chiar și dacă erau dintr-un partid.

Așa că stimați concetățeni, atîta timp cît noi vom pune accentul pe o singură persoană, vom miza pe calitățile de lider incontestabil al unuia sau altuia, riscăm să fim în permanență supuși a ”despoților”, indiferent de numele și democratismul după care se ascunde. Liderismul politic a unei persoane afectează grav interesele țării numai din considerentele că deciziile vis-a-vis de o problemă nu se iau din considerentele facilității economice pentru societate și țară, ci mai degrabă după criteriile ”otcatului” (interesul financiar) pentru șeful de partid...

P.S. De la liderismul politic actual și pînă la dictatură avem doar un pas... Orice dictator o sfîrșește rău de tot, o știți și voi dlor politicieni. Sper că acest articol va fi citit și de liderii politici din această țară. În cazul în care consilierii responsabili de urmărirea presei va citi aceste rînduri, am o rugăminte: - Transmite-ți acest link șefilor de partid...!