Astăzi pe FB Dumitru Munteanu a postat un link. Asemenea link-ri se postează mii în fiecare zi, însă acesta este unul deosebit. Interviul ex-directorului companiei Moldcell, actualmente director Azercell, dlui Chiril Gaburici. Evident interesul pentru concetățeanul nostru ce a devenit un top manager de rang internațional a atras atenția mea. Am citit cu mare interes interviul și am constatat un lucru destul de interesant: - Republica Moldova are cetățeni destul de avansați pe scara ierarhică a businessului internațional în diferite țări și în același timp nu are o candidatură tehnocrată la funcția de Prim-ministru.

La momentul dat în societate se discută foarte mult vis-a-vis de o candidatură agreată de toate forțele politice ce ar putea să-și asume responsabilitatea pentru o guvernare tehnocrată. Ce ar însemna oare guvernare tehnocrată? Încă în Grecia Antică era discutată ideea că o societate trebuie să fie condusă de personalități și specialiști în domeniu. Consider că peste 2500 de ani, societatea ar putea trece la această treaptă de guvernare, mai mult ca atît că, situația de criză profundă în care se află țara noastră este o problemă pentru întreg poporul. Am putea să filosofăm mult la termenul de tehnocrație într-o societate, dar cu siguranță la consensul de implementare a acestei idei nu vom ajunge din diferite motive, iar unul din aceste motive ar fi frica pierderii de către actuala clasă politică a instrumentelor de control asupra surselor financiare, controlul asupra instituțiilor statului, evident toate acestea ar aduce numai la pierderea influinței asupra alegătorului care este pînă la urmă sursa de venit a clasei politice.

Cu ce s-ar putea impune o guvernare tehnocrată la momentul dat în Republica Moldova? Neapărat schimbările care ar putea fi făcute în fiecare domeniu ar putea în primul rînd îmbunătăți starea lucrurilor în economie per ansamblu. Asigurarea unei transparențe totale în procesul decizional și în același moment formarea unei noi strategii de dezvoltare a țării, ar putea deveni în scurt timp și un program durabil de dezvoltare a statului. În asemenea condiții atît instituțiile internaționale cît și organizațiile financiare și investitorii străini ar putea conta pe o echipă de profesioniști în fiecare domeniu în parte. Iar ansamblul acestor schimbări ar putea produce și schimbări majore în dezvoltarea societății...

Putem conta noi, cetățenii acestei țări pe asemenea schimbări în societate? La momentul dat cred că nu. Cauza acestui pesimism îl văd doar în indiferența actualei clasei politice vis-a-vis de procesele destructive ce au loc în țară. Lupta politică continuă pe parcursul a celor 22 de ani de independență a format deja o barieră destul de trainică între clasa dominantă (clasa politică) și restul societății civile. Zidul din Berlin sau cel Chinezesc este mult mai slab ca dorința celor de la guvernare de a se menține pe același loc, fără a fi demolați sau trecuți în istorie. Nu cred că societatea civilă va mai avea răbdare de a sta sub aceste ziduri fără a întreprinde măsuri concrete pentru a-și îmbunătăți situația de trai și starea lucrurilor ce îi înconjoară...

La începutul articolului am pus în discuție problema desemnării unei candidaturi la funcția de Prim-ministru. Evident că este o problemă destul de acută dar consider că soluționabilă. Aici ma-și referi la numărul de cetățeni moldoveni ce activează în cadrul companiilor internaționale și transnaționale. Reiese că angajatorii străini au încrederea în aceste persoane, le încredințează afaceri de sute de milioane ba chiar și mlrd. de EURO numai din considerentele că aceste persoane sunt în primul rînd MANAGERI. Pot forma echipe competitive, pot asigura o creștere economică și îndestulează cerințele consumatorilor la cel mai înalt nivel. Cu regret atît Președintele Timofti, cît și partidele politice din Parlament nu au o gîndire strategică. Ei nu-și pot imagina cum ar putea să activeze un prim-ministru fără ca să-i impună părerea asupra lui și echipei Guvernului sau cerințele ”oligarhilor politici” față de o problemă sau alta.

Ca rezumat aș considera că personalități ca de exemplu Chiril Gaburici care și în împrejurări puțin dificile pentru el, aici mă refer la diferența de gîndire, ideologie, religie etc, poate cu succes să mențină o echipă, să asigure o creștere economică a companiei pe care o conduce și pînă la urmă să rămînă OM... ar putea să asigure o guvernare stabilă a Republicii Moldova.

P.S. Sunt încrezut că în lume sunt sunt zeci sau chiar și sute de concetățeni de ai noștri, specialiști în diferite domenii, care ar putea fi ”repatriați” acasă pentru a scoate țara din impas.

Doamne Ajută această țară!