10 noiembrie 2015, 15:39

Continuitatea revoluțiilor generate de minciunile americane



“O glumă foarte bună este ghicitoarea: Ce țară din lume nu a avut nici o revoluție? Răspunsul corect: Statele Unite ale Americii! De ce? Răspuns corect: pentru că este singura țară care nu are pe teritoriul ei o ambasadă americană”.

Fiecare germene de conflict armat generat de SUA, presupune implicarea automată  a marilor puteri continentale, care la rîndul lor influențează economia și politica țărilor aflate în subdiviziunea lor.

IRAK

Așa se face că la 20 martie 2003 SUA, susținută deliberat de Marea Britanie, atăca Irakul sub lozinca: Operațiunea Pentru Libertatea Irakului. Libertatea fiind doar unul din multele pretexte ale americanilor pentru bombardarea țării. Urmat de următoarele: Irakul poseda arme de distrugere în masă (ADM), iar președintele irakian, Saddam Hussein, era susținut de al-Qaida. Apropo, motive neelucidate pînă în prezent. Ba mai mult, în urma investigațiilor amănunțite efectuate de americani, după prima invazie,  s-a constata că Irakul și-a încheiat programele sale nucleare, chimice și biologice încă din 1991.Cu toate astea războiul a continuat încă 5 ani din insațietatea americanilor pentru resursele de petrol din golf şi șantajarea rivalilor: Europa, Japonia, China, etc.  Abia, în februarie  2009, cînd Obama a preluat cîrma țării, au fost anunțate primele   retrageri treptate pentru forțele combatante în decurs de 18 luni. În timp ce 50.000 de trupe au rămas în țară, pentru a consilia și instrui forțele de securitate irakiene.

12 ani mai tîrziu, sub presiunea maselor, fostul premier, Tony Blair și-a cerut scuze pentru erorile conflictului din Irak susținînd că invadarea țării a fost "o crimă de război. “Îmi cer scuze pentru faptul că informațiile pe care le-am primit au fost eronate. Pentru că, deşi a folosit arme chimice împotriva propriilor oameni, programul în forma în care l-am gândit, nu a existat. De asemenea, îmi cer scuze pentru unele greșeli pe care le-am făcut în realizarea planurilor și pentru cele făcute, cu siguranță, în procesul de planificare a ceea ce urma să se întâmple după înlăturarea regimului”, a declarat Blair în cadrul unei emisiuni tv. https://www.youtube.com/watch?v=ZW3ZKZmYd1Q Oare sunt suficiente doar scuzele în asemenea cazuri, și astea parvenite doar din partea britanicilor? Cine este responsabil de moartea  a peste 100 de mii de oameni nevinovați, alte cîteva zeci de mii de răniți, de distrugerea țării și  scufundarea ei  într-un haos total, în timp ce femeile au fost reimpuse să manifeste supunere totală  față de tot ce reprezintă progres. Or, ceea ce la început mirosea a libertate astăzi miroase doar a moarte. 

După 3 ani de pace SUA ochește ținta. De astă dată…

SIRIA

26 ianuarie 2011 încep primele demonstrații antiguvernamentale în Siria  ca parte a valurilor de nemulțumiri și revoluții din țările arabe. Manifestațiile răspîndindu-se rapid în întreaga țară. Printre revendicarările manifestanților erau libertate politică, încălcarea drepturilor omului, șomajul ridicat și lupta înpotriva corupției. Ceea ce la început părea o simplă răscoală a protestatrilor în scurt timp s-a transformat într-un război civil cu implicarea marilor puteri. Astfel, în a doua jumătate a lunii august 2011 occidentul susține că regimul din Siria și-a pierdut legitimitatea și impun sancțiuni severe în sectorul economic. Printre acestea: înghețarea conturilor și bunurilor guvernului sirian din băncile SUA, interzicerea cetățenilor americani să facă investiții în Siria, interzicerea tranzacțiilor comerciale între SUA și Siria. La rîndu-i, Europa în decembrie aplică primele sancțiuni pentru produsele petroliere de import. Respectiv, o altă lovitură grea pentru sirieni care o duc din ce în ce mai rău. Imaginile vorbesc de la sine. https://www.youtube.com/watch?v=oLYl2jap2mY   În fața la așa orori nimeni nu mai vrea să stea.

Politica puterilor în afara careului

În 2015, rușii acuză Franța că susține gruparea statul Islamic. La rîndu-i, președintele francez Francois Hollande acuză Rusia de susținerea lui Bashar al-Assad. Dispute serioase pe marginea conflictului sirian au avut loc și-n cadrul Adunării Generale a ONU. Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a criticat politicile Statelor Unite în Orientul Mijlociu şi în Africa, subliniind că efectele au fost amplificarea sărăciei şi islamismului, astfel că ar fi necesară o coaliţie internaţională contra terorismului. Iar Obama a enunțat ideea președintelui francez privind înlăturarea regimului Bashar al-Assad. "Statele Unite sunt pregătite să colaboreze cu orice altă ţară, inclusiv cu Rusia şi Iran, pentru găsirea unei soluţii la conflictul din Siria", a declarat Obama la Adunarea Generală ONU. Concomitent, Obama s-a angajat într-un nou plan de luptă împotriva sărăciei şi foametei în lume, spunând că noile obiective de dezvoltare "nu reprezintă acte de caritate, ci una dintre cele mai inteligente investiţii pe care le putem face în propriul viitor". Rezultatul îl vedem acum: europenii sunt impuși să facă față fluxului de emigranți. Cea mai afectată fiind Germania. Voi cita doar un fragment din multitudinea de știri zilnice pe marginea subiectului:Munchenul nu mai poate oferi tuturor refugiaților un loc de dormit. Pentru prima dată de la revarsarea Marelui Val dinspre Austria și Ungaria, de saptămîna trecută, capitala Bavariei nu mai face față miilor de refugiați care ajung cu trenurile în gara centrală.. ? Și așa este pete tot. Potrivit martorilor oculari, sirienii o constituie doar 50% din migranți, restu provin din zonele neafectate de conflict, toți în căutarea unui trai mai bun. Toți solicită apartamente, bani nemaivorbind de alimentație.  Și asta nu e tot, consecințele economice prind contur, iar terorismul este de necontrolat. Ce va fi peste un an, dar peste doi cu UE?  Reese că facem jocul SUA și ne sufocăm în propriul ștreang.

ROMÂNIA

Pentru a nu denatura esența știrii voi da mesajul președintelui Băsescu intact:

“Fostul preşedinte Traian Băsescu a lansat, duminică seara, o serie de atacuri la adresa SUA şi a UE, într-o intervenţie la postul de televiziune B1 TV. Într-un atac fără precedent la adresa unui ambasador al SUA în România, Băsescu a criticat declaraţiile diplomatului american Hans Klemm, pe care l-a acuzat că încearcă să destabilizeze ţara, pe model egiptean.

Pot fi și aliați care doresc să vadă România slabă, este de părere Traian Băsescu.

Acesta a declarat în emisiunea Ultimul Cuvânt de la B1 TV că atitudinea unor ambasadori, inclusiv cea a ambasadorului american, ar trebui taxată. Acesta a mai precizat că marea problemă a României nu este corupția, ci faptul că unii ”demagogi” din afară amenință României și, în același timp, se folosesc de românii de valoare.

M-a surprins intervenția ambasadorului SUA. Numai nu a spus să rămânem în Piață. Asta au făcut cu Egiptul. A plecat Mubarak și au venit Frații musulmani. E greu de înțeles.

Pot fi și politici în care aliații vor să te vadă slab, ca să le mănânci din palmă, să te folosească. În timpul meu, nu au îndrăznit să facă astfel de politici.

Marea problemă e cu acești demagogi care ne spun <<luați refugiați sau vă tăiem fondurile de coeziune!>>. Acești demagoci ne iau mii de doctori, mii de ingineri IT, mii de specialiști în orice alt domeniu. România trebuie să înceapă să se apere. Eu am spus asta de câteva ori în Consiliul European.

Ambasadorii ieșeau să consolidieze mesajele mele nu să aibe inițiativă și poate pe urmă să iasă președintele să spune ce a zis ambasadorul. Acum a rămas spațiul gol. Dacă nu joacă politicieni, joacă ambasadorii.

Nu vreau să fiu jignitor, dar să spun: obrăznicia, acțiunea unor ambasadori a unor state de multe ori în ultimele luni e fără mandat de mesaj.

Ambasadorul spune <<stați în stradă să destabilizăm și România că nu ne ajunge Republica Moldova și Ucraina>>. Ar fi trebuit (ca ambasadorul american n.r.) să fie chemat la Ministerul de Externe și atenționat”, a afirmat fostul președinte”.

Trebuie să recunosc că este cea mai tare declarație a unui eorupean la adresa americanilor. Așa ceva nu și-a permis nimeni, respectiv este demn de admirat și continuat.

MOLDOVA

La prima vedere Moldova pare o țară modestă. Unde economia și politica sunt pe aceiași lungime de undă. Respectiv, țara n- ar manifesta atractivitate pentru marile puteri, dar pare-se că totul e invers.

De la un timp încoace europenii nu mai au nici o influență în Republica Moldova. Tac mîlc fiind ghidați de propriile probleme, în timp ce noi trebuie să facem față altora impuse tot de ei prin intermediul așa zisei gurvernări pro –europene, sub mascota căreia s-au aciuat toți hoții. Mai nou, hoții sunt susținuți de însuși americani. Fapt constatat de mai mulți experți autohtoni, printre care și Dionis Cenușa. Potrivit acestuia, “Operativitatea americană a putut fi observată după demiterea guvernului lui Valeriu Streleţ când ambasada americană a spus răspicat, dar şi operativ, într-un comunicat de presă, că intrigile politice de la Chişinău şi interesele personale ale politicienilor, care prevalează asupra celor naţionale, pun în pericol parcursul european al Moldovei. Acest subiect a rămas însă neatins de către Delegaţia UE de la Chişinău…”.

De fapt, de politica americană depindem direct din 2011 după vizita lui Joe Biden la Chișinău.

În noiembrie anul trecut Moldova  a primit un lot de tehnică militară din partea guvernului SUA. Atunci Timofti menționa: „În condițiile degradării climatului de stabilitate ca urmare a evoluțiilor din Ucraina, sprijinul partenerilor occidentali, în primul rînd din partea Statelor Unite ale Americii, ne oferă încredere că vom reuși să facem față provocărilor de securitate regională”.

Sprijinul americanilor continuă. Astfel, an de an sute de militari sunt instruiți de americani. Mulți din ei ulterior aleg misiunile speciale de menținere a păcii în zonele de conflict. http://www.publika.md/militarii-moldoveni-au-plecat-in-misiunea-de-mentinere-a-pacii-in-kosovo_1835201.html. Marea majoritate a banilor pentru aceste misiuni sunt oferiți de guvernul american, urmat de cele europene în dependență de interese.

Vi se pare puțin? Mie nu…

Acum suntem puși față în față cu noi înșine. Pe de o parte parcă beneficiem de sprijinul european, în realitate el nu există. Respectiv, apar cîteva întrebări:

Cine ne asigură siguranța în cadrul continentului european?

Cîte războaie interne urmează să mai răbufnească?

Cît va mai ține UE?

N/B “Fiecare război este precedat de o minciună răspândită abil prin mijloacele de comunicare în masă, mijloc prin care SUA a creat premizele necesare pentru izbucnirea următoarelor conflicte:Vietnam (1964-1975), Grenada (1983), Panama (1989), Irak (1991), Somalia (1993), Bosnia (1992-1995), Iugoslavia (1999), Afghanistan (2001),  Irak (2003), Venezuela – Ecuador (2008), Siria(2011)”. http://cyd.ro/fiecare-razboi-este-precedat-de-o-minciuna-raspandita-abil-prin-mijloacele-de-comunicare-in-masa/ Cîte vor mai fi???

 

 

 
Taguri: UE |razboaie |SUA |



Comentarii

Nu sunt comentarii


4 mb
This page was created in 0.0389 seconds