25 noiembrie 2014, 11:14

Diaspora moldovenească şi bancnota de ,,100 de lei”

Panica se face din ce în ce mai simţită. E şi normal, au rămas zile numărate până la Judecata de Apoi a politicienilor – Alegerile parlamentare. Chiar e de râs, ceea ce se întâmplă acum, felul în care unei politicieni mai fabrică aşii din mânecă contra adversarilor lor, chiar pe ultima sută de metri. Ei, dar până la urmă cam aşa şi se face politica, cel puţin în Republica Moldova, bani şi imaginaţie să ai că restul se fac.

 

Îmi place mişcarea internauţilor pe diferite reţele de socializare prin care îşi cheamă concetăţenii la vot, şi mai mult decât atât să aleagă corect, adică vectorul european. Impresionează modul în care s-a mobilizat diasporele moldoveneşti şi transmit mesaje de consolidare a poporului prin alegerea drumului european ireversibil. De ce trebuie să-i credem? Pentru că la ei nu au fost alde Filat, Lupu, Dodon sau Usatîi cu bancnota de 100 de lei capsată pe ziarul partidului, pentru că ei nu participă la campanii zilnice de manipulare a opiniei publice, mass-media monopolizată şi pentru că ei au deja infectat în sânge valorile europene şi o altă cale decât cea europeană, ei nu-şi imaginează.

Ceea ce a fost cândva un vis frumos, irealizabil, acum este realitate, schimbări sunt şi ne place, chiar dacă nu recunoaştem de fiecare dată.

E simplu, ei îşi doresc sincer un viitor european Moldovioarei şi astfel de idei răspândesc şi conaţionalilor lor rămaşi în patrie, pentru că acum ţara noastră chiar are şansa la un trai mai bun.

 

La moment cele mai dese argumente de ce nu vor vota unii partidele pro-europene este pentru imaginea lor denigratoare, cazurile de corupţie, raiderism, etc, de care militanţii pro-ruşi tare le place să se folosească.

Dar aici şi apare întrebarea întrebătoare, chiar credeţi că din anii ’90 încoace până în 2009, nici o conducere nu a furat, nu au fost implicaţi în scheme de corupţie, crime organizate, spălări de bani?

Au fost, şi mult mai straşnic, numai că atunci nu exista mass-media cât de cât liberă care să redea faptele întocmai şi să-şi permită luxul să critice guvernarea. Cu alte cuvinte, eram tare aproape de regimul de guvernare a Coreeiei de Nord.

Ce avem acum? Libera exprimare în capul mesei, care înainte era o utopie pentru Moldovioară.

 

Şi spre final, un exemplu mai bun decât cel al României, nici nu poate să nu-i fie atribuit Moldovioarei. La început, când unele partide politice din România au iniţiat ideea integrării europene în campaniile electorale, credeţi că s-au gândit cumva că ulterior justiţia o să-i cruţe pentru actele de corupţie, scheme raider, etc, numai pentru faptul că eu au fost militanţii acestei idei? Bineânţeles că nu, şi peste câţiva ani, justiţia a devenit justiţie în tot sensul cuvântului, şi politicienii care au fost implicaţi în nelegiuiri au fost pedepsiţi. Exemplu: cazul Adrian Năstase.


Comentarii

Nu sunt comentarii